PROFIL DE CICLISTĂ – Anca Zapodeanu

 

„Ador să pedalez pe offroad atunci când simt nevoia să mă deconectez total de la rutina zilnică. Orice curbă, groapă, frână trebuie să primească toată atenţia mea. Nu e niciun moment în care să-mi poată zbura gândul în alte părţi. De asemenea, mountain bike-ul este perfect pentru deplasările la muncă şi gropile din Bucureşti şi toată nebunia din trafic.
Cursiera are şi ea locul ei.”

 

NUME – Zăpodeanu

PRENUME – Anca

VÂRSTA – 24

OCUPAŢIE – SQL/BI Reporting Analyst

DISCIPLINA – MTB, şosea, alergare şosea şi trail

ECHIPA – No Limit Cycling Team, Road Grand PINK

BICICLETA – „Tory” – Trek 3700 (MTB) si „Canyon” AL 7.0 (cursiera)

PALMARES

Concursuri de MTB

  • locul 2 – Călătorie spre centrul pământului – Slănic Prahova – 2015
  • locul 1 – Macin XC 2014;
  • locul 1 – Riders Club Haiduci şi Domniţe 2014 (nvl 2) -2014;
  • locul 2 – On Top of the World – Sinaia – Vf. Omu 2014;
  • locul 2 – Rarău Radical Race 2014;
  • locul 14 la Prima Evadare 2014;

1. Când şi cum a apărut ciclismul în viaţa ta?

Nu cred că aveam 3 ani când tata se chinuia să mă înveţe tainele roţilor. Am început cu o tricicletă, am continuat cu o bicicletă cu roţi ajutătoare şi apoi îl ţin minte alergând cu o bară legată de bicicletă prin care îmi menţinea poziţia verticală. Cum am prins ceva încredere, bicicleta a devenit indispensabilă şi de la an la an, pe măsură ce creşteam, primeam alta.

2. Mountain bike, șosea, ciclocross, triatlon sau …?

Depinde de traseu. Ador să pedalez pe offroad atunci când simt nevoia să mă deconectez total de la rutina zilnică. Orice curbă, groapă, frână trebuie să primească toată atenţia mea. Nu e niciun moment în care să-mi poată zbura gândul în alte părţi. De asemenea, mountain bike-ul este perfect pentru deplasările la muncă şi gropile din Bucureşti şi toată nebunia din trafic.
Cursiera are şi ea locul ei.

3. De ce concursuri de ciclism?

Dintr-o întâmplare. Mi-a plăcut mereu să pedalez, dar nu ştiam care e nivelul meu în comparaţie cu alţi oameni. Nici măcar nu exista în mintea mea ideea de competiţie, sau cel puţin nu la nivelul de zeci de km alergaţi. Mai participasem la concursuri, dar nu le-aş numi tocmai de ciclism… erau probe de îndemânare, legislaţie rutieră şi mecanică.

În 2013, alături de mai mulţi colegi de muncă m-am înscris la Prima Evadare. Cu bicicleta cumpărată doar pentru că era albastră am reuşit să termin pe locul 23 din vreo 300 de fete. Asta mi-a dat încredere şi bicicleta a primit şi un nume… „Tory” de la Victory pentru că au urmat ceva podiumuri alături de ea.

4. Cum te antrenezi?

Iarna – trainer. Da, mie-mi place! Vecinii nu cred că sunt tocmai la fel de încântaţi.

Când e vreme bună ies la ture fie mai lungi, fie mai tehnice sau cu intervale. Caut un antrenament şi urmez paşii sau îi urmez pe băieţi . Urăsc să mă murdăresc! Nu ies niciodata pe vreme rea. Asta nu înseamnă că renunţ şi la concursurile pe noroi sau ploaie.

5. Echipamentul de ciclism ocupă un loc special în garderoba ta?

Are un raft întreg în dulap. Da, e foarte important. În afară de deplasările spre muncă nu aş mai putea purta haine casual pe bicicletă. Ah.. şi SPD-urile… sunt indispensabile! Era o vorbă… „Cine nu are SPD-uri să-şi cumpere!” … Ah.. nu era aşa? … Nevermind 🙂

6. Familia ce părere are despre pasiunea ta pentru ciclism?

M-au susţinut de mică. A fost totuşi un moment când a trebuit să iau o pauză. În perioada liceului şi a facultăţii au existat alte priorităţi. De îndată ce am terminat cu responsabilităţile școlăreşti şi am gasit ceva timp liber m-am reapucat de pedalat. Treptat am renunţat la ieşirile în club, la nopţile nedormite şi cred că părinţii sunt destul de încântaţi.

7. Ce obiective ai pentru 2015?

Pe scurt, dacă tot am decis să fac şi trecerea la şosea, îmi doresc să particip la competiţiile Road Grand Tour. Compeţitiile MTB de referinţă rămân încă pe planning: Măcin, On top of the World, Rarău Radical Race și Triada.

8. Ce temeri ai avut la început?

Nu prea am avut sau am. Poate m-aş supăra daca s-ar strica bicicleta într-un mod ireparabil şi aş avea de parcurs zeci de km până la civilizaţie. Dar de asta m-am apucat de alergat maratoane montane :). În orice caz… dacă mă vedeţi tremurând la start.. nu e de frică ci de emoţii. Fiecare concurs pare că e primul.

9. Ce ponturi ai avea de impărtășit?

SPD-uri, SPD-uri!! Nu eram împăcată cu ideea de a fi legată de bicicletă. Am căzut.. pe asfalt, pe noroi, pe iarbă, în baltă, de pe loc… Dar niciodata nu am reuşit să merg cu MTB-ul cu 37 km/h pe plat înainte de SPD-uri. Dealuri care par absolut inabordabile sunt piece of cake cu SPD-uri.

Timpii câştigaţi în concurs acoperă toţi timpii pierduţi la căzături :). Şi nu m-am lovit niciodată! Juliturile sunt o chestie default.. It might happen cu SPD-uri sau fără.

10. Te deplasezi la job cu bicileta? Daca nu, de ce?

Când e vreme bună, da, e o plăcere. Altfel, nu sunt în stare să muncesc după ce m-am murdărit şi am transpirat. E o chestie de self confidence.

63958_821964747855874_8098618350503827539_n